Treceți la conținutul principal

De la Caltun in jos. Coborarea pe la Piscul Negru


Oricine iti iese in cale poate fi camarad de drum mai tarziu. Eram destul de nervosi, infrigurati, fiecare cu durerea lui, vantul batea atat de tare incat nici mancare nu imi trebuia. Cuprinzandu-l in brate pe morocanos in timp ce manca ma gandeam cum sa facem sa ajungem in siguranta inapoi la masina.
Raspunsul a ajuns mai tarziu, strang cutia de conserva intr-o punga si o pun in lateralul rucsacului, pe maini nu ma spal in lacul rece al Caltunului, as fi inghetat cu totul, instant, cand sa ne ridicam sa mergem pe unde am venit ne intalniram cu grupul de conationali. Veneau de la refugiul nou. Eu inca mai cred ca daca intram si jumatate de ora intr-un refugiu sa ne odihnim eram mai apoi pe varful Negoiu. Ok, mai incercam alta data! Le-am povestit ca trebuie sa facem cale intoarsa pana nu ne ia pe sus vantul si ne-a propus ca sa indulcim situatia sa coboram pe la Piscu Negru. "E diferit, faceti un alt traseu, dar sa cautam un loc dosit mai in jos unde sa putem manca." Ceasul era trecut de 12:30. Scap si eu de mirosul de peste cu castravetele din desaga...

"E ca in Retezat, ati fost?" Nu, nu inca, insa avem masina la Balea, propunerea ne place. Tot dansii au venit cu solutia, avea sa ne ia o parte din ei cu masina pana intr-acolo, aveau si ei una la Balea. Asta da noroc pe noi, am uitat dezamagirea, de durerea de genunchi si in povesti de carari de munte, care pe unde a fost nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul.

Pe masura ce coboram ne dam seama ca la Caltun si pe varfuri stratul de nori gri era din ce in ce mai gros, pe masura ce pierdem altitudine vegetatia devine din ce in ce mai bogata si intalnim o prima cascada mica. Jnepenis, tufaris pentru ca in final sa iesim intr-o zona intinsa, ca o poiana. De aici vedem doua caderi de apa impresionante ca inaltim, una la dreapta si alta la stanga, dar ochiuri de apa am vazut la mai tot pasul. Sarim pe pietre. 

Un mic popas la rau, unii si-au relaxat picioarele in apa rece si apoi ne-am cufundat in padure si nu peste mult timp ajungem la Piscul Negru, la 16:15. De mers am mers lejer, fara graba, ne opream din loc in loc pentru fotografii, dupa cum veti vedea din mica selectie. Recuperam masina de la Balea (multumim inca o data), acum a fost sansa sa poata admira si sotul meu peisajul. Am avut parte de soare si ne-am bucurat din plin de priveliste. Pentru parcare am dat 25 lei, nu stiu cum dar ne asteptam la un pret mai mare. In drum spre Cartisoara am oprit la Vama Cucului, un complex unde se poate si manca, abia asteptam ciorbele, toate au fost pe gustul nostru.

Nu pot sa spun ca traseul de intoarcere a fost ca o plimbare in parc, o coborare intotdeauna se va resimti in degetele de la picioare si unghii. Eu una nu scap dupa un traseu fara o unghie afectata. Tufele de afine curcubeu pe cerul gurii, am invatat de la domnul Stefan si sotia lui despre cimbrisor, conurile de pus la macerat. 
In concluzie Masivul Fagaras ramane un munte capricios in orice perioada a anului, in care iti trebuie o organizare buna si stapanire de sine pentru a te bucura de peisajele si maretia acestui masiv. Si putin noroc pentru a prinde vreme buna. 4 litri de apa noua ne-a fost mai mult decat suficient, cu surse de apa la indemana am fi putut cara mai putin. Mi-a lipsit jacheta, sus la Caltun.

Lacul Caltun, urcare de la Lacul Balea, coborarea pe Piscu Negru
Drumul de intoarcere - Prima parte a traseului.

o privire catre Varful Negoiu cu care sper sa ne intalnim in viitorul apropiat!
Am plecat nu inainte sa aruncam o privire in spate catre Negoiu...















Padurea din Piscu Negru



Traseu efectuat: Lacul Caltun (alt. 2.135m) – Piscul Negru (alt. 1.200m) - timp: 3h(+pauzele).
Marcaje:
banda triunghi albastru
- 16 iulie -

Pana data viitoare...

xoxo

Comentarii

  1. amazing photos:)
    http://www.swiatwkolorzeblond.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna m-am uitat cu admiratie la voi, cei card aveti microbul cataratului in sange! Si uite cu voi vad si eu niste imagini de vis!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incantarea de a urca, lupta cu fricile interioare... E un exercitiu bun.

      Ștergere
  3. Hm, mie mi se pare o coborare nu prea usurica, pare o panta destul de serioasa. Eu la coborare fac febra musculara. Muntele e frumos oricum, oricat de solicitant e drumul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e, nici nu ar avea cum, insa sunt portiuni si portiuni, pentru noi a fost ok. Mi-a adus aminte si de Ceahlau. Mai de la toate traseele ma capat cu cate o febra musculara, si daca se intampla ma declar castigatoare. Sunt sadica... :))

      Ștergere
  4. Wonderful landscape and pictures.
    Lovely post!
    xx
    http://helenamybeauty.over-blog.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Fain, fain!
    Noi am coborât pe cruce albastra iar traseul a fost cam dureros. Cred că al vostru a fost mult mai ok sau așa sper. ;))
    Aștept cu nerăbdare episodul următor. :D
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunat! Cat de frumoase sunt imaginile!
    Bine ca ati avut parte de soare pentru a va bucura din plin de priveliste! Pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aha! Partea a doua :D
    E frumos cand intalnesti oameni pe drum cu care sa mai poti schimba o vorba, mai inveti cate ceva nou, va mai ajutati reciproc, mai trece timpul.. Ati avut noroc! Lasa, poate altadata veti ajunge si pana la Negoiu, niciodata nu se stie. Cred ca tare v-at bucurat cand ati ajuns sa mancati, mmm! Cui nu-i vine bine o ciorbica dupa atata efort?
    Nu ma satur sa iti spun cat de frumoase sunt pozele, si mai ales locurile pe unde umbli!! Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa speram. :)
      Am incercat si varianta, alta data: ciorba si felul doi iarasi o ciorba. :))
      xoxo

      Ștergere
  8. minunat! Fagarasul ne-a ramas ca o datorie, in urma...
    Fetita ne e inca prea mica, merge doar usor, usor. Dar a inceput sa urce si ea pe munte!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

[Miercurea fara cuvinte] Online shopping

1   //   2   //   3   //   4   //   5   //   6 1  //  2  //  3  //  4  //  5  //  6 1 //   2 //   3 //   4 Miercurea fara cuvinte este o rubrica saptamanala initiata de  Carmen  unde mesajul trebuie transmis printr-o fotografie sau o serie de fotografii. Wordless   Wednesday   is   a weekly column   initiated by   Carmen   where   the message   must be sent   through   a picture   or series of   pictures. xoxo

Baile Tusnad | Spre Lacul Sfanta Ana, de la bucurie la agonie si retur

Cazati la Vila Cerbu, dupa ce facem cunostinta cu domnul Marian, desfacem bagajele, bagam repede la frigider cele necesare, ne racorim putin, ne schimbam si aplicam iarasi crema solara. Cat sa intre crema in piele am recitit toate traseele cu plecare din statiune. Pe care sa alegem?! Pregatim rucsacul cu apa, limonada, ceva de rontait in caz ca ni se face foame si o zbughim afara. Am mai pierdut ceva vreme pe afara in fata postei, consumat si niste nervi. Ca asa-i cand unul e agitat si altul e de un calm desavarsit. Pentru a ne dibui incotro s-o luam pentru traseul nr. 6: Paraul Varghis - Poiana Mohos - Cabana Sfanta Ana. "Hai incolo, harta asa zice!"